Un blog de nota 5

Dupa 1 an nu stiti inca daca o sa ramaneti impreuna ? Multi sociologi si psihologi sustin ca s-a produs o mutatie genetaica datorita tehnologizarii, globalizarii astfel ca relatiile au devenit ‘consumabile’. Ce numeam noi mai demult asa zis ‘mitul duratei’ – nu mai exista. Daca stam sa ne gandim, mitul duratei e o poveste intetresanta ca toate relatiile care se consuma merg pe ideea ‘orice inceput are un sfarsit’. Absolut orice se termina ce incepe. Astazi traim intr-o lume de provocari si de tentatii incat de fiecare data cand cineva dintr-un cuplu e intrebat ‘Tine-ti la aceasta relatie ?’ – unii raman intr-o relatie fara sa isi dea seama ca nu mai sunt si merg in virtutea unei obisnuinte. O relatie trebuie cultivate, ca sa o cultivi trebuie sa muncesti, ca sa muncesti trebuie sa obosesti. Practiv ajungi aici prin comunicare. Comunicarea a aparut ca tema in 1960. Nu exista ca tema de divort sau despartire dintre doua personane de sex diferit - ‘comunicarea’. Multa lume incurca comunicarea verbal cu cea mecanica. De la ‘te rog deschide frigideru’ din 1960, s-a ajuns la ‘fa…deschide frigideru ca te omor’. Se traieste intr-o lume in care nu mai exista frontiere clare intre bine-rau, frumos-urat. Ei, acum suntem obligati ca intre aceste doua extreme sa existe nuante in care sa te poti plasa. Intr-o relatie trebuie sa ai aceeasi nuanta din doua culori diferite. Tu ai ? Ultimele studii spun ca oamenii se atrag atunci cand contrasteaza, cand sunt diferiti in situatii fara stres. Dar noi nu castigam intr-o relatie decat prin diferenta nu prin asemanare. Prin asemanare incepi sa te balbai in relatie. O relatie care nu decurge bine ne limiteaza la un numar mic de stimuli. Un registru de stimuli. Daca ai de ales inte 200 sau 400 de camasi nu o sa fii in stare sa iti alegi una. E sindromul Buridan. Adica nu mai stii ce sa alegi, decizia iti este foarte dificila si intri intr-o stare de depresie pe care habar nu ai. Si tine minte asta e de cand lumea! Depresia defapt este o furie oprita. In permanenta, in fata fiecaruia dintre noi exista o serie de drumuri din care putem alege si e usor sa elimini o parte dintre ele, insa la un moment dat ramai cu cateva directii clare din care sa alegi. Problema este ca de multe ori nu alegi. Ti se pare ca ai ales. Crezi ca ai ales cea mai frumoasa camasa din magazin….crezi ca noua ta coafura te va face mai frumoasa…crezi ca relatia ta de acum e ceea ce ai ales si ca iti este foarte bine asa…doar ‘crezi’. Ramai agatat intr-un "si daca" si oscilezi indecis intre mai multe drumuri. Dupa mine cheia succesului se afla aici: trebuie sa ai taria de a alege si de a te dedica unui drum, "make the most of it"- sa te perfectionezi in "chestia" aia, sa ajungi sa te pricepi la ea si sa o "practici" cat mai bine. Fie ca este o profesie sau o relatie sau etc etc. Da, alegi dintre drumurile care iti plac si ti se potrivesc, dar ideea este sa alegi, sa faci pasul ala. Foarte putini dintre noi au ales vrodata. Pare simplu, nu? Si totusi... am vazut oameni incapabili sa aleaga intre doua profesii, da, ar fi putut sa le faca pe amandoua la fel de bine- potentialul era acolo si, da, fiecare avea si pro so contra-urile ei, insa cred ca mai rea decat luarea unei decizii si asumarea unui drum prin renuntarea (fie si temporar) la celalalt era chiar perpetuarea acestei stari de indecizie. Una dintre aceste persoane are deja un CV confuzant, plin de inceputuri dar cu nici o directie constanta, asumata si, mai grav, este o persoana care acum se plange ca este in continuare la inceput, ca are o varsta si deja niste pretentii si nimeni nu este dispus sa-i ofere ceea ce cere. Ideea ca sunt atatea drumuri in fata ta, ca poti deveni orice, dar nu trebuie sa ramai la stadiul de "posibil": un posibil fotograf bun dar si un posibil critic de arta bun, ca si un posibil grafician bun... Si ca trebuie sa iti asumi ceva: o tara, un oras, un mod de viata, o relatie, o profesie etc . Da, sa ti le asumi cu mentiunea ca in timp optiunile tale se pot schimba, dar pana una-alta, sa ti le asumi ca axiome- si sa nu iti petreci intreaga viata punandu-le la indoiala, pt. ca nu vei trece de "primul punct/ primul pas". Ce este dragoste ? – Eu cred ca exista atatea iubiri cat ne da inmultirea intre numarul de oameni si numarul de iubiri. Daca noi suntem 20 de milioane, si daca fiecare are aproximativ 4 iubiri, atunci avem 80 de milioane de iubiri diferite. Si nu ma refer la iubiri de colegi sau parinti-copii.